*La Muzel Naţional de Istorie al României (MNIR), un steag vechi de 512 ani este protagonistul unei expoziţii temporare interesante. *
Relevanţa multiplă a exponatului (artefact istoric, simbol cultural, dimensiune religioasă) face din stindardul liturgic cu Sf. Gheorge învingătorul Dragonului un must-see. Trecută prin veacuri și peripluri aventuroase, broderia merita totuși o expunere mai inspirată.
Costă 4 lei (biletul neredus include toate cele trei expoziții temporare din holul de la parter). Oferă suficient de multă informație de context istoric, procedeuri folosite la operațiunile complicate de restaurare. Este o iniţiativă cu relevanță istorică şi amploare culturala.
Dar cumva expoziţia în sine ratează ceva cam important: stindardul este expus într-un fel deloc prietenos vederii. Întreaga istorie a broderiei (realizată fix la 1500, în al 43-lea an de domnie a lui Ștefan cel Mare) este prezentată cu toate contextele aferente (istoric, artistic, geo-politic) și cu toate priplurile prin care a trecut (donat unei mânăstiri de la Muntele Athos a supraviețuit marelui incendiu din Salonic, a călătorit în timpul Primului Război Mondial, a fost mutat prin țăti și muzee) pe panouri bine amplasate și perfect lizibile (în ciuda unor erori ortografice regretabile).
Informația este poate prea multă, dar iluminarea folosită tocmai pentru exponatul central este prea puțină. Fie de la plexigasul nu chiar transparent, fie de la gazul halogen cu care este umplută vitrina (pentru păstrarea intactă a broderiei) contactul vizual nu este deloc mulțumitor. Cam frustrant, mai ales că după lecturarea amplelor pasaje despre modificările și deteriorările suferite pe parcursul a 5 veacuri te simți cel puțin curios să vezi relicva.
Însemnătate
Stindardele liturgice marcau legătura strânsă dintre puterea lumească (domnitor și armată) și puterea divină (biserică). Drapele ornate de obicei cu icoane și simboluri religioase, sfinție de către preoți. Utilizate și pentru a îmbărbata oștenii la luptă, dar și pentru a închina o victorie și a mulțumi cerurilor pentru succesul militar, steagurile de rugăciune erau cel mai adesea donate bisericilor și mânăstirilor ctitorite de către domnitor.
Repatrierea stindardului
Stindardul de luptă al lui Ștefan cel Mare a fost descoperit de-abia la finalul secolului XIX, într-una din mânăstirile de la muntele Athos, unde fusese depus cu aproape 400 de ani mai înainte. Repatrierea a fost un proces complicat, care a beneficiat de sprijinul autorităților grecești și franceze. Astfel, recuperat din Salonic în 1917 stindardul a fost adăpostit în seiful unei bănci din Paris până la finalul Primului Război Mondial, abia apoi ajungând înapoi în România.
Restaurarea
A durat aproape 7 ani. Principalele probleme au provenit și de la trecerea anilor (care a dus la oxidarea firelor din metale prețioase) dar și de la o operație deloc inspirată de restaurare pe care au operat-o, spre finalul secolului XIX călugării greci. Aceștia au decupat broderia cu Sf. Gheorge și au lipit-o pe un nou fundal de catifea și pânză de in. Restauratorii moderni au fost nevoiți să deslipseacă din nou broderia afaltă într-o stare de degradare îngrijorătoare și să refacă firele oxidate.
*Program:
Miercuri – Duminică, în intervalul orar 09:00 - 17:00
Parterul MNIR, Calea Victoriei 12*
Orașul cere părerea ta. E foarte ușor să te înregistrezi.