Cheese cake-ul în trei straturi al lui Viorel Copolovici, bucătar şi proprietar al restaurantului Kopel’s, este fix cum trebuie să fie. Blatul din biscuiţi şi unt stă discret la locul lui, sub un strat serios de cremă de brânză coaptă la cuptor.
Citește mai departe »
Făină de grâu, apă şi uneori ouă. Atât de simplu. Nu există ingrediente secrete. Și cu toate astea, numai unele paste sunt cu adevărat bune, atât de bune încât le poţi mânca goale, cu un dram de busuioc şi-o linguriţă de ulei de măsline.
Citește mai departe »
Eram sigură c-o să-mi placă J. Edgar, nu doar pentru că îmi plac filmele biografice despre personaje puternice, dar mai ales pentru că ultimele roluri ale lui Leonardo DiCaprio m-au făcut să-l iert pentru melodrama din Titanic și să aștept mereu mai mult de la el.
Citește mai departe »
Numele te poate induce în eroare, căci restaurantul din apropierea pieţei 1 Mai numai mic nu e. Întins pe două etaje generoase, Piccolo Mondo te întâmpină cu o fântână orientală înconjurată de flori, scaune comode şi mese mari, pe care încap multe farfurii.
Citește mai departe »
De câteva săptămâni s-a deschis în Capitală singurul restaurant din lume în care toate preparatele respectă întocmai regimul Montignac. Fiul acestuia, Charles, a fost prezent la lansare şi a supravegheat atent executarea întocmai a reţetelor.De curând am vizitat şi noi micul bistro din apropierea Pieţei Romane.
Citește mai departe »
Schimbarea e bună, am crezut şi-am spus asta încă de când am crescut suficient de înaltă cât să pot emite opinii. Oamenii noi au idei noi, proaspete, neobosite de proceduri şi rutine. Vreme de doi ani şi mai bine am făcut lucrurile într-un fel, în felul în care ne-am propus din start să facem presă de timp liber.
Citește mai departe »
Nu ştiu de ce e la modă acum romanul lui Filip Florian apărut în 2008 la Polirom. O mulţime de bloggeri scriu despre carte, şi scriu de bine. Am primit şi eu volumul, ca verigă dintr-o leapşă pe bloguri şi-am început s-o citesc repejor, grăbită de deadline-ul jocului.
Citește mai departe »
Despre restaurantul Mago din Centrul Vechi am avut o impresie bună încă dinainte să păşesc înăuntru. Pentru că e în Centrul Vechi şi nu e. Strada Tonizza e altfel decât celelalte străzi din zonă. E renovată de ceva vreme, e curată, liniştită, lipsită de vânzători de nimicuri inutile.
Citește mai departe »
În nici o lună n-am primit atât de multe propuneri de parteneriat ca luna asta. Parcă niciodată nu şi-a dorit atâta lume să se comunice cultural. Şi nu vorbesc aici despre pancarte hazoase la protestele de la Universitate, ci despre proiecte de teatru, carte, concerte, mixuri de muzică.
Citește mai departe »
Cea mai bună lasagna pe care am mâncat-o vreodată a fost cea comandată într-o cârciumioară romană la 200 de m de Colosseum. A doua cea mai bună lasagna pe care am mâncat-o vreodată a fost cea de acum trei zile de la Trattoria Il Calcio din Drumul Taberei.
Citește mai departe »
E greu să faci partea a doua a unui film care-a fost atât de iubit şi de copii, şi de adulţi. E şi mai greu să faci o parte a doua bună care să aibă şi o morală uşor de înţeles şi de către copii.
Citește mai departe »
Ne fierbe Oraşul. Și de data asta nu fac o metaforă a vieţii culturale. La ora la care îmi scriu editorialul, în Piaţa Universităţii se bat jandarmii, pe de o parte, cu nişte oameni supăraţi, de cealaltă parte. Se tot dezbate la televizor dacă oamenii sunt supăraţi pe echipa de fotbal pe care n-o susţin, pe preşedinte, pe guvern, pe criză, pe viaţă sau pe nevastă.
Citește mai departe »
Colegii mei mănâncă des de la Jadoo Gardin. Nu în restaurant, ci la noi în bucătărie, din casolete cumpărate de la Jadoo. De doi ani legați aud de la ei că e bună supa de broccoli și că nici curcanul cu spanac nu e de ici de colo.
Citește mai departe »
E al treilea an în care sunt atentă la felul în care cultura îşi reporneşte motorul la mijloc de ianuarie, şi parcă mai abitir ca anul ăsta n-a vibrat programul cultural nicicând. Ceea ce înseamnă că suntem datori să ne mişcăm în ritmul impus.
Citește mai departe »
Motivul pentru care am mers la Potcoava pentru că știam că acolo mănâncă uneori Președintele. Recunosc că știam, dar nu de-asta am mers să mâncăm acolo, ci pentru coastele de porc.
Citește mai departe »
Pentru că nici un Crăciun nu e complet fără măcar o cutie de ciocolată din cea mai fină, te anunţăm cu bucurie că Neuhaus, producătorul ciocolatei de lux belgiene, deschide un nou magazin în oraşul nostru!
Citește mai departe »
Nu știu în ce zi vei citi revista asta, care va sta în stand vreme de trei săptămâni. Dar câteva urări serioase de la noi către tine merg bine indiferent că abia împachetezi cadourile de Crăciun, că te refaci după băuta de Sf. Ștefan sau cauți un loc în care să-ți sorbi ciorba de potroace de pe 1 ianuarie.
Citește mai departe »
Prima întâlnire cu Casa Jienilor s-a lăsat cu foc de artificii. Oamenii casei mi-au pus pe masă cel mai gustos păstrăv la grătar, copt în foaie de varză murată, asezonat cu un sos de hrean fin, dar suficient de iute, cum rareori am întâlnit.
Citește mai departe »
Vestea bună e că s-au aprins luminile prin oraş. Vestea şi mai bună e că luminile sunt aceleaşi de anul trecut, niciuna în plus, nici un brad mai înalt sau mai strălucitor.
Citește mai departe »
Azi nu-ţi povestesc despre luminile proaspăt aprinse pe bulevard. Nici despre petreceri şi concerte, aniversări şi shopping la mall. Azi vreau să fie vorba despre copii.
Citește mai departe »
Dacă eşti pasionat de natură, specialiştii Muzeului Antipa vor susţine câteva prezentări pe 9, 10 şi 11 decembrie. Proiectul îşi propune familiarizarea publicului cu tehnica de studiere şi conservare a materialului biologic.
Citește mai departe »
La Locanta Jariştea n-am avut curaj să merg încă, aud ca e cu spectacol live la masă şi parcă prefer să mă aud când vorbesc deasupra farfuriei cu ciorbă. Aşa că am mers la Bistro Jariştea.
Citește mai departe »
Cine spunea că borşul bun de peşte se face numai în Deltă, cu apă din Dunăre? Eu am găsit unul foarte bun aici, în Bucureşti, pe strada Povernei.
Citește mai departe »
Editorialul de data asta e despre citit. Nu despre citit acest editorial, ci despre citit în general, în oraş, în cafenea, în metrou, în parc pe banca îngheţată, la coadă la administraţia financiară.
Citește mai departe »
Editorialul de data asta e despre citit. Nu despre citit acest editorial, ci despre citit în general, în oraş, în cafenea, în metrou, în parc pe banca îngheţată, la coadă la administraţia financiară. Pentru că observ că oraşul e tot mai prietenos cu cititorii, iar cititorii sunt recunoscători şi citesc mai peste tot.
Citește mai departe »
Gata, ne-am pus la punct şi profilurile cele albastre! Putem ciripi în voie pe Twitter şi putem face schimb de impresii pe Facebook, că Slavă Domnului, avem multe de spus, şi tu, şi noi.
Citește mai departe »
Îmi place că oamenii mei nu se lasă. Au venit frigul, griul, întunericul, ploile, dar bucureştenii se ţin tari, se vede că au pielea groasă şi spiritul călit. Se înghesuie câte opt la o masă de trei persoane, îşi ţin farfuriile cu nachos în braţe, berile pe genunchi, nu se supără deloc pe chelnerii şi pe sistemul de ventilaţie care nu fac deloc faţă aglomeraţiei.
Citește mai departe »
Pe 11 martie, Japonia a fost lovită de un seism cu magnitudinea 9 pe scara Richter, urmat de un uriaş val tsunami care a devastat regiunea de coastă şi a afectat Centrala nucleară de la Fukushima.
Citește mai departe »
S-au împlinit doi ani de la primul număr al revistei de Bucureşti. În noaptea în care am predat la tipar primul număr, pe 10 noiembrie 2009, am stat cu toţii la redacţie până la 3 dimineaţa.
Citește mai departe »
Am auzit de multe ori că cea mai bună plăcintă o comanzi la Bucate pe roate. Tot de-acolo vin o mulţime de sosuri şi salate, ciorbe şi alte minuni.
Citește mai departe »