Dârdâitul în luna mai a fost doar una din chestiile pe care cei aproximativ 700 de spectatori şi le vor aminti pentru multă vreme de-acum încolo. Dar, în acelaşi timp, şi cea mai insignifiantă, comparativ cu ce s-a întâmplat aseară la Arene.
Citește mai departe »
Undeva în România comunistă a anilor ’80, Iulică Ploscaru (Gabriel Spahiu) îşi împarte viaţa în trei: munca la uzină, unde este subinginer responsabil cu protecţia muncii, cei doi copii şi soţia cicălitoare (Alina Berzunțeanu) şi, in final, amanta misterioasă (Ozana Oancea).
Citește mai departe »
“Corbul” e, probabil, cea mai cunoscută lucrare a poetului şi scriitorului Edgar Allan Poe, de unde şi numele filmului în care John Cusack îl interpretează pe Poe în rolul principal. „Corbul” e un amestec de film poliţist cu film biografic.
Citește mai departe »
Finlandezii de la Apocalyptica invart metalul simfonic pe cele patru corzi ale violoncelelor lor. Eicca Toppinen, Perttu Kivilaakso si Paavo Lötjönen au devenit renumiti pe toate continentele datorita rockului pe care il canta la violoncel.
Citește mai departe »
De cum intri în Opium Stage, se cheamă că ai facut primul pas către un loc “de poveste”. Acum, fie că povestea ta presupune o seară liniştită, la o narghilea, sau o noapte sălbatică, de dansat pe tejgheaua barului, în Opium Stage ai ambele posibilităţi.
Citește mai departe »
Sunt ploieşteancă, aşa că ştiu ce găseşti la salina Slănic Prahova: angajaţi sictiriţi, acelaşi lift obosit de 20 de ani şi „oferta specială” - câteva mese de ping-pong şi leagăne vechi. Oh, the fun! Aşa că recunosc, sunt invidioasă pe salina Turdei.
Citește mai departe »
Când am aflat că e un bar care se cheamă “E... varză”, am zis că trebuie să-l văd! Curiozitatea a omorât pisica, dar măcar a murit experimentată :). Aşa că am vrut să văd pe blana mea cât e de varză. Şi... nu e. Barul e foarte spaţios, are şase încăperi mari, plus o terasă.
Citește mai departe »
Apparat, trupa electro a berlinezului Sascha Ring, e descrisă drept o apariţie „explozivă” şi, din câte înţeleg, selectă. Nu m-aş avânta chiar la apelativele astea. Ce ştiu însă, din concertul care a avut loc pe 7 aprilie la Turbohalle, e că Apparat hipnotizează.
Citește mai departe »
Ce-i mai cool decât ca, atunci când ieşi în oraş, să fii deasupra tuturor, cu capul în nori? Spune-i cum vrei, dar terasele aflate pe acoperişurile clădirilor, acolo de unde poţi să vezi întregul oraş, sunt la mare căutare. La Pasha by Noah eşti la înălţime!
Citește mai departe »
Dacă ai fost aseară la concertul de la Sala Palatului, atunci ştii râspunsul: Nigel Kennedy, “violonistul rock”, e cel care poate bea relaxat o cană de ceai pe scena Săii Palatului, dupa ce tocmai a deschis concertul cu o răscolitoare compoziţie de Bach la vioara lui magică.
Citește mai departe »
Descrisa ca o “comedie neplacuta de George Bernard Show”, “Profesiunea doamnei Warren” e poate una din cele mai bune piese vazute in ultima vreme. Nu stiu daca sa datorez asta “vartejului” de actori din aceasta comedie, dar nu trebuie sa ratezi spectacolul.
Citește mai departe »
Te gândeşti ca sună prea bine ca să fie adevărat? Mai gândeşte-te o dată, pentru că un astfel de loc chiar există, restaurantul IKEA având unele din cele mai mici preţuri din Bucureşti. Cu toate astea, nu face rabat la calitatea mâncării.
Citește mai departe »
Amatorii de răsfăţuri senzoriale vor fi încântaţi de o seară la Aromaroma. Aici, de cum intri, nu te surprind doar încăperile plăcut aranjate cu fotolii moi, mese din lemn şi lumini difuze, narghilele care aşteaptă cuminţi lângă perete sau zecile de plicuri cu ceai.
Citește mai departe »
Crezi că nu te-ai născut în epoca în care trebuia? Atunci îţi recomandăm restaurantul medieval Excalibur. Aici ai parte nu doar de nişte ospeţe regeşti, ci şi de o atmosferă pe măsură, deoarece localul este amenajat ca un castel, cu săli înţesate de armuri.
Citește mai departe »
O vizită la restaurantul “Charme” se savurează în porţii mici, precum un vin rar. Iar asta fiindcă ar fi păcat să te saturi curând de un loc perfect amenajat, inspirat parcă de rigoarea şi eleganţa nobililor britanici. Restaurantul se împarte în două saloane spaţioase.
Citește mai departe »
Situat în buricul târgului bucureştean, la restaurantul Moo Moo e uşor de ajuns dacă eşti interesat de partea mai “verde” a lucrurilor, iar asta fiindcă aici e paradisul ecologiştilor, al iubitorilor de natură şi vegetarienilor. Aici mâncarea e partea cea mai importantă.
Citește mai departe »
Dacă vrei un “Ceai la Cotroceni”, trebuie să ştii că acest loc s-ar putea numi şi “La Ţigănci”. Aici, timpul are propriul fel de a trece. Nu ne explicăm altfel cum, după ce ne-am aşezat si am comandat ceva bun, la următoarea verificare a ceasului, trecuseră 4 ore.
Citește mai departe »
Nu stim cine a avut ideea numelui Serendipity pentru ceainăria din strada Dumbrava Roşie. Cert este însă că numele se potriveşte perfect cu personalitatea ei: ceainăria stă modestă şi ascunsă, ca o surpriză, după străzi întortocheate.
Citește mai departe »
Recunosc, cu părere de rău, că am descoperit clubul Frame de curând. Am avut însă grijă să recuperez rapid, pentru că are toate atu-urile unei escapade reuşite după o zi de muncă: este plasat central, are stil fără a fi însă fiţos, iar preţurile sunt rezonabile.
Citește mai departe »
Pentru cei care vor să vadă tot ce are India mai bun, cafeneaua Ramayana ar putea fi o soluţie nimerită. La Ramayana găseşti ingredientele perfecte pentru o relaxare cu iz oriental: soarele pătrunde jucăuş prin ferestrele cu vitralii colorate, aromele de ceaiuri te învăluie încă de la intrare.
Citește mai departe »
Cafenelele, barurile şi restaurantele din Centrul Istoric au în general câteva lucruri în comun: au un aer boem, uneori arhaic, folosesc multă cărămidă roşie, mobilier din lemn şi fier forjat în decorare şi mizează pe abordarea istorică sau studenţească.
Citește mai departe »
Nu are nevoie de nicio prezentare: în Fire vii dacă vrei rock adevărat, concerte tari şi băuturi la preţuri mici. Plus cursuri gratis de headbanging la subsol, unde te ţii bine când începe muzica. Acum, barul e încă în renovări la parter, însă subsolul te aşteaptă cu seri intense de rockăreală.
Citește mai departe »
Ai fost vreodată la o expoziţie de sunete? Nici noi, până acum o săptămână, când ne-am dus fuguţa la MŢR, să vedem expoziţia „Pe aripile timpului”. Din titlu nu prea reiese, dar e vorba de o colecţie de muzică tradiţională din toate zonele lumii şi din toate timpurile.
Citește mai departe »
Veganismul se referă la excluderea produselor de origine animală, fie că sunt alimentare - carnea, laptele, ouăle, mierea sau brânza - sau vestimentare – lâna sau pielea animelor. Veganii se hrănesc cu legume, fructe sau oleaginoase. De ce au ales asta?
Citește mai departe »
Iniţial, am văzut filmul (musai de trecut pe listă, dacă nu ai apucat să-l vezi, Salma Hayek joacă de nu se poate!). Apoi, am citit cartea despre viaţa ei: Frida Kahlo, pictoriţa mexicană renumită nu doar pentru lucrările suprarealiste, ci şi pentru mariajul tumultuos cu Diego Rivera ...
Citește mai departe »
Dublinul nu e cunoscut doar pentru că aici găseşti uşor cele mai multe mărci de bere neagră irlandeză. Lăsând la o parte că aici s-au născut Bram Stoker, „tatăl” lui Dracula, sau Oscar Wilde, Dublin e un oraş perfect atât pentru viaţa de noapte, cât şi pentru cultură.
Citește mai departe »
Un locşor comod, cu mobilier întâlnit în elegantele încăperi de oaspeţi din perioada interbelică, Tabiet este perfectă pentru relaxare. Canapele cu pernuţe, un mic magazin cu accesorii pentru ceai, lămpi colorate cu lumină cuminte şi vârtejuri de arome de turtă dulce şi ceaiuri din fructe, mentă şi lemongrass.
Citește mai departe »
Cei mai puternici oameni sunt cei care supraveghează din umbră şi care deţin informaţii secrete, în vederea „păstrării siguranţei statului”. J. Edgar Hoover, cel care a condus FBI timp de 40 de ani, e unul dintre exemple, iar Eastwood s-a priceput de minune să ilustreze viaţa austeră a lui Hoover.
Citește mai departe »
Ai fost vreodată la o expoziţie de sunete? Nici noi, până acum o săptămână, când ne-am dus fuguţa la MŢR, să vedem expoziţia „Pe aripile timpului”. Din titlu nu prea reiese, dar e vorba de o colecţie de muzică tradiţională din toate zonele lumii şi din toate timpurile.
Citește mai departe »
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se face rău de înălţime şi când mă sui pe o bordură. Mi-ar plăcea să fiu în stare să îmi ţin echilibrul măcar atunci când mă sui pe tocuri, dar, ghinion, nu m-am născut cu talentul ăsta, din cauza asta mă uit cu jind la alpinişti.
Citește mai departe »